Andrei Photography

Adica despre Canon 85mm f/1.2L, care e, cum sa va zic eu, un fel de Ferrari. In sensul ca e foarte bun, dar cam pretentios. Nu merge la fast action, mai multe persoane in grup (chiar si doua persoane sunt multe..). Asa ca nu stiu ce sa zic, nu am o parere clara, daca e bun sau rau. La o persoana, e cool. Cool de tot. Si contrastul si claritatea obiectivului bate orice am vazut pana acum. La doua persoane insa, cum ar fi in cazul nostru un cuplu, e foarte greu, daca vrei de exemplu (cum ar fi normal) sa ai ambii patru ochi in focus. Aia inseamna camp de profunzime de vreo 1cm la 3 metri distanta, prin urmare trebuie sa fie ochii mai sus mentionati paralel perfect cu planul senzorului tau. Il al doilea rand, dat fiind ca e un obiectiv cel putin calumea facut, inelului de focus ii la vreo 2 secunde sa faca o tura completa, iar asta se traduce in focus foarte slow.

Zic baietii (si fetele) ca e ‘the’ wedding lens. Eu insa zic ca e.. hmm.. One interesting piece of optical engineering. Nu va strangeti bani doar pentru obiectivul asta, pentru ca nu prea merita la cat de des e folosit, comparativ cu un 70-200 f/2.8 de exemplu. Mai vedem, poate imi schimb parerea. Sa vedeti insa la pozat copii de 1 an ce nasol e, cat de inutila devine plaja aia de focus a diafragmei de 1.2..

Imi sare in ochi din nou si de data asta nu uit sa scriu despre.. Sunt tot mai frumoase nuntile in Romania, sau cel putin cele pe care le vad eu. De la an la an creste nivelul in toate, atat in pretentii si servicii oferite, cat si in banii cheltuiti. Este de dorit si de incurajat profesionalismul si trend-ul imaginii si aspectului evenimentelor.

Ceea ce insa ‘taie maioneza’ sunt detaliile, micile lucruri care strica toata incercarea si efortul per ansamblu. Ma rog, nu strica in totalitate, insa rup fantasticul. De exemplu mirii care coboara pe o scara circulara intr-o casa sau incapere foarte frumos amenajata, insa se uita la trepte si se inghesuie pe aceeasi treapta; sau tortul superb adus in eleganta si tinut insa in permanenta de un colt de unul (sau doi) ospatari, care stau cu zambetul pe buze in cadru, alaturi de mirii care il taie; sau cei cinci unchi si verisori care filmeaza si pozeaza in biserica si pe care din instinct ii feresti si incerci sa nu le intri in cadru; sau covorul rosu care pana ajung mirii sa il calce e calcat de toti copii si invitatii care se simt importanti, si care evident nu mai e aranjat; si florile care chiar daca sunt exceptionale nu ajung la timp; sau aparatul de aer conditionat pus fix langa masa mirilor; sau organizatorul care nu are telefoanele parintilor si ii pune pe miri sa vorbeasca cu x sau y; sau.. sau.. Ma voi bucura in ziua in care totul va merge snur, coordonat din umbra, flawless cum zice francezul.

Noi, inca, nu intelegem in totalitate ca pana la urma ambalajul conteaza 40% din valoarea pe care o dam produsului.

Hai pa, las toate si ma car doua zile la munte, si de-o fi sfarsitul lumii..

Suntem pusi in fata unei situatii delicate. O fotografie de-a mea apare publicata intr-o revista (cunoscuta), in scop comercial, fara sa fiu intrebat (nici mirii nu stiu). Aici deschidem usa spre un domeniu foarte gri al nuntilor. De la soundtrack-urile folosite pe site-uri sau in clip-uri la fotografii publicate pe te miri unde si in ce scop, si la alte altele.

Din granita incolo, spre vest, ar fi bucurie mare. Treaba ar fi clara, tocmai am castigat niste bani (nu putini), dintr-un viitor proces. Nu ? La noi insa, cum ziceam, e mai delicat, sau mai ciudat. Ce se intampla in cazul asta ? Fac scandal, trec cu vederea, cer despagubiri ?

Eu de felul meu sunt cat se poate de ‘ok’, prefer sa evit conflictele, incerc sa ma inteleg bine cu toata lumea. Insa no, oare cum e mai bine pentru noi toti, gandindu-ne la viitor? Licente de soft, drepturi de autor, taxe si impozite, beneficii din faptul ca respectam regulile (chiar, sunt beneficii?)..

Stiti sentimentul ala cand te pricepi la o treaba si toti vin si te intreaba orice legat de domeniul tau, ca doar esti specialist ? Au mai scris si alti colegi de domeniu, la foto e cel mai rau. Odata, trebuie sa te pricepi la toate point-and-shoot-urile din lume, sa explici de ce nu ies culorile cum trebuie si ce face P si M si Auto ala verde si celalalt etc., si a doua oara, cand te nimeresti oriunde, si asta se intampla relativ des, tu trebuie sa faci poze. Sau fotografii, pentru cei care se simt lezati. Trebuie sa pozezi fiecare zi de nastere, craciun, pasti, intalnire cu prieteni sau colegi, mai ales cand au copii mici, tot. Ca daca nu, ‘hai ma, fa niste poze, ca tu te pricepi..’. Mie unuia mi-e cam greata, mai ales dupa niste zile cu mii de cadre facute, cand aud de ‘hai fa o poza’ – mai ales cand stiu ca nu ii trebuie nimanui si va sta intr-un folder pana il voi sterge, mi se pare asa, hai sa facem sa fie facut. Nu prea intelege lumea cum e cu cheful la fotografi.. Cand ai chef, cand iti place subiectul, il consideri important sau macar interesant, da. Insa altfel.. ori e pe bani, si atunci trebuie, ori mai bine hai sa stam la plaja sau sa ne dam cu bicicleta, ca in portofoliu nu pun pozele alea, trebuie sa ma gandesc cum sa fac poza aia si sa scot obiectivele si sa aia si cealalta, incat.. Ma-ntelegeti ?

Acuma nu vreau sa fiu radical (desi tot negativist o sa fiu catalogat), si ma pun in locul celuilalt si ma gandesc cand am un prieten medic, nu conteaza ca e endocrinolog sau neurochirurg, pentru mine tot la el e raspunsul cu durerea mea de gat, chiar daca pentru el problema e mult mai complexa, ca oare ce am facut in ultimele 10 zile, analizele ce zic, in familie mai sunt cazuri etc.. E comic (funny), insa tristo-enervant in acelasi timp.

Concluzia: daca e ceva foarte important, unic, highly valuable pentru tine, ok, o sa fac un efort. Insa altfel, si mai ales ca noi astia cu foto, unii, suntem mai boemi, mai bine pastreaza jokeru pana cand chiar o sa ai nevoie, ca data viitoare poate chiar nu mai vreau. Si nu te astepta ca la orice lumina de bec sa iasa fantastic. Si diferenta pana la urma asta o face, snapshotting-ul, care trebuie sa existe si el, cu aparate specializate in snapshotting, ca sa zic asa, si fotografia complexa, cu cap si coada, valoroasa dintr-un punct sau altul de vedere, pentru care platim tocmai pentru ca nu se face oricum si oricand.

Hai ca incepe meciul, v-am pupat