Zic baietii (si fetele) ca e ‘the’ wedding lens. Eu insa zic ca e.. hmm.. One interesting piece of optical engineering. Nu va strangeti bani doar pentru obiectivul asta, pentru ca nu prea merita la cat de des e folosit, comparativ cu un 70-200 f/2.8 de exemplu. Mai vedem, poate imi schimb parerea. Sa vedeti insa la pozat copii de 1 an ce nasol e, cat de inutila devine plaja aia de focus a diafragmei de 1.2..

Ceea ce insa ‘taie maioneza’ sunt detaliile, micile lucruri care strica toata incercarea si efortul per ansamblu. Ma rog, nu strica in totalitate, insa rup fantasticul. De exemplu mirii care coboara pe o scara circulara intr-o casa sau incapere foarte frumos amenajata, insa se uita la trepte si se inghesuie pe aceeasi treapta; sau tortul superb adus in eleganta si tinut insa in permanenta de un colt de unul (sau doi) ospatari, care stau cu zambetul pe buze in cadru, alaturi de mirii care il taie; sau cei cinci unchi si verisori care filmeaza si pozeaza in biserica si pe care din instinct ii feresti si incerci sa nu le intri in cadru; sau covorul rosu care pana ajung mirii sa il calce e calcat de toti copii si invitatii care se simt importanti, si care evident nu mai e aranjat; si florile care chiar daca sunt exceptionale nu ajung la timp; sau aparatul de aer conditionat pus fix langa masa mirilor; sau organizatorul care nu are telefoanele parintilor si ii pune pe miri sa vorbeasca cu x sau y; sau.. sau.. Ma voi bucura in ziua in care totul va merge snur, coordonat din umbra, flawless cum zice francezul.

Noi, inca, nu intelegem in totalitate ca pana la urma ambalajul conteaza 40% din valoarea pe care o dam produsului.

Hai pa, las toate si ma car doua zile la munte, si de-o fi sfarsitul lumii..

Din granita incolo, spre vest, ar fi bucurie mare. Treaba ar fi clara, tocmai am castigat niste bani (nu putini), dintr-un viitor proces. Nu ? La noi insa, cum ziceam, e mai delicat, sau mai ciudat. Ce se intampla in cazul asta ? Fac scandal, trec cu vederea, cer despagubiri ?

Eu de felul meu sunt cat se poate de ‘ok’, prefer sa evit conflictele, incerc sa ma inteleg bine cu toata lumea. Insa no, oare cum e mai bine pentru noi toti, gandindu-ne la viitor? Licente de soft, drepturi de autor, taxe si impozite, beneficii din faptul ca respectam regulile (chiar, sunt beneficii?)..

Altuceva vroiam sa zic, ca mi-am dat seama de o chestie astazi: de fapt nu castiga cel mai bun, ci cel care se adapteaza cel mai bine. Nu e cel mai bun fotograf, ci cel care reuseste sa isi transforme fotografia (comerciala, nu vorbesc de personal work) in marfa ceruta de piata. Nu cel care inoveaza cel mai mult sau care are cel mai bun marketing, ci cel care raspunde cel mai bine cerintelor clientilor. Din ce vad, in the long run, rezisti daca stii sa te transformi, pastrandu-ti linia, odata cu ‘schimbarile climatice’. Nu va castiga cel care da lovitura, ci cel care isi pastreaza succesul. Pentru ca una e sa ai succes odata, si alta e sa ai succes constant. Spunea un prieten foarte bun speolog ca cu pestera n-ai ce sa te lupti. Trebuie sa te adaptezi, sa gasesti o alta cale, daca ti se infunda drumul.

Nu ma bag la sfaturi, ca poate deranjez, insa ascultati aci, suntem pentru a ramane, prieteni si rivali, inspirandu-te si imbrancindu-ne, evoluand. Nu ca papadiile, azi suntem si maine nu, cum vad cazuri cu zecile.

Si citatul de azi: “..asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca.” (1 Corinteni 3:7)

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7553481-reportaj-hotnews-vasilica-bomboanele-presedintelui.htm

Mie nu-mi prea place sa ma uit la concurenta pe site-uri, pe bloguri, sa caut sa vad ce face unul-altul. Imi da sentimentul ca ar trebui sa fac altfel, vad cate o fotografie faina si ma gandesc de ce n-am facut-o eu. In fata unei fotografii bune am intotdeauna sentimentul ca nu sunt suficient de bun, iar sentimentul asta te face sa te gandesti ca poate ar trebui sa faci altfel, sa schimbi stilul, te face sa fii nesigur pe tine. Insa nu trebuie asta, cel mai sanatos e sa iti vezi mai departe de treaba, sa fii consecvent in ceea ce faci, pentru ca faci bine, altfel n-ai fi apreciat (si chiar ar trebui sa schimbi ceea ce faci), si sa spui autorului ‘bravo’.. 

Uneori insa ma plimb si ma uit, si da, competitia e buna. Si in primul rand e buna pentru client, pentru ca nu ne lasa sa vegetam, sa lancezim, si ne obliga sa ne impingem limitele si sa evoluam.

Asa ca, traiasca (virgula) competitia, oricat de neplacuta ar fi..

Acuma nu vreau sa fiu radical (desi tot negativist o sa fiu catalogat), si ma pun in locul celuilalt si ma gandesc cand am un prieten medic, nu conteaza ca e endocrinolog sau neurochirurg, pentru mine tot la el e raspunsul cu durerea mea de gat, chiar daca pentru el problema e mult mai complexa, ca oare ce am facut in ultimele 10 zile, analizele ce zic, in familie mai sunt cazuri etc.. E comic (funny), insa tristo-enervant in acelasi timp.

Concluzia: daca e ceva foarte important, unic, highly valuable pentru tine, ok, o sa fac un efort. Insa altfel, si mai ales ca noi astia cu foto, unii, suntem mai boemi, mai bine pastreaza jokeru pana cand chiar o sa ai nevoie, ca data viitoare poate chiar nu mai vreau. Si nu te astepta ca la orice lumina de bec sa iasa fantastic. Si diferenta pana la urma asta o face, snapshotting-ul, care trebuie sa existe si el, cu aparate specializate in snapshotting, ca sa zic asa, si fotografia complexa, cu cap si coada, valoroasa dintr-un punct sau altul de vedere, pentru care platim tocmai pentru ca nu se face oricum si oricand.

Hai ca incepe meciul, v-am pupat

Referitor la acest ultim punct, care la noi e foarte putin practicat si apreciat (intrebarea ‘cate fotografii faceti la nunta’ mi se pare ca e unul din factorii de decizie major in Romania), face o analogie extem de sugestiva. Ce ai prefera sa ai la nunta in farfurie, o portie mare de ‘ceva’ sau o portie mica ce arata foarte bine si e foarte gustoasa ? Si gandul ma duce la realitatea noastra, din care imi dau seama ca sunt putini cei care apreciaza bucataria moderna, in care portiile sunt mici si perfect gatite si decorate, fata de cei care prefera o portie mare, orice dar ‘mare’ sau ‘mult’.

Prin urmare, asa cum tara are conducatorii pe care ii merita, si fotografia de nunta reflecta cerintele pietei. Si piata nu cere ‘high end’ prea des, prin urmare, rabdare si tutun, vorba aia din popor, pana cand incet incet pionierii vor schimba aspectul acesta. Sper sa ii ajut si eu, pentru ca deocamdata mi-e fi frica sa spun unor posibili clienti ca le dau doar 150 de fotografii, foarte bune insa doar atatea.

http://www.joesimonweddingfilms.com/films.htm

Evident, locatiile, stilul nuntilor acolo etc. Si pretul, daca tot e sa fim corecti.

Sunt si la noi cativa care produc video de nunta bine, nu fac reclama sa nu se supere nimeni.

Si intr-un alineat nou, saptamana asta ne facem de cap cu programul de la TIFF in mana. Varu-mio are deja vreo 15 filme avans, trebuie sa trag tare sa recuperez..

Soon, super poze din aprilie si mai. Stay tuned and spread the word.

http://www.theplaceswelive.com/

“If we tell people about our house, would anyone belive us?” (Nagama Shilpiri, Mumbai)